Steaua sudului by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-15T23:00:00+00:00

― Când plecaţi? întrebă John Watkins, căruia această combinaţie îi împătrea şansele de a reintra în posesia diamantului.

― Mâine, cu diligenţa de Potchefstrom, răspunse Friedel. N-avem cum să ajungem înaintea ei.

― De acord!

În acest timp, Alice îl luase pe Cyprien la o parte şil întreba dacă crede într-adevăr că Matakit putea fi autorul unui asemenea furt.

― Miss Watkins, îi răspunse tânărul inginer, trebuie să mărturisesc că toate aparenţele sunt împotriva lui, de vreme ce a fugit! Dar ceea ce mi se pare sigur, este că acest Annibal Pantalacci are aerul unui domn care ar putea spune multe despre dispariţia diamantului! Ce mutră de nemernic... şi ce asociat remarcabil voi avea!... Eh, la război ca la război! La urma urmei, tot e mai bine să-l am lângă mine şi să-i pot supraveghea mişcările, decât să-l las să acţioneze separat şi după placul său!

Cei patru pretendenţi îşi luară curând rămas bun de la John Watkins şi de la fiica sa. Cum era firesc în asemenea împrejurări, salutul de despărţire fu scurt şi se mărgini la o strângere de mână. Ce-şi puteau spune aceşti rivali, care plecau împreună, dorindu-şi reciproc să se ducă la naiba?

Întorcându-se acasă, Cyprien îi găsi pe Li şi pe Bardik. Tânărul cafru se arătase totdeauna foarte zelos, de când îl luase în serviciul său. Acum stătea de vorbă cu chinezul în pragul uşii. Inginerul îi anunţă că urma să plece în compania lui Friedel, James Hilton şi Annibal Pantalacci, ca să-l urmărească pe Matakit.

Amândoi schimbară atunci o privire ― una singură; apoi, apropiindu-se, fără un cuvânt în legătură cu ceea ce gândeau despre fugar, îi spuseră:

― Tăicuţule, ia-ne cu tine, te rugăm stăruitor! ― Să vă iau cu mine?... Şi de ce, mă rog?

― Ca să-ţi preparăm cafeaua şi mesele, zise Bardik. ― Ca să-ţi spălăm rufăria, adăugă Li.

― Şi să împiedicăm oamenii răi să-ţi facă vreun rău! continuară, ca înţeleşi.

Cyprien îi privi, recunoscător.

― Fie, răspunse, vă iau pe amândoi, dacă ţineţi atâta!

Apoi se duse să-şi ia rămas bun de la bătrânul Jacobus Vandergaart care, fără a aproba sau dezaproba faptul că Cyprien se asociase acestei expediţii, îi strânse mâna cordial, urându-i călătorie bună.

A doua zi dimineaţă, pe când se îndrepta, urmat de cei doi servitori credincioşi, către tabăra Vandergaart, pentru a lua diligenţa de Potchefstrom, tânărul inginer îşi ridică ochii spre ferma Watkins, încă adâncită în somn.

Era o iluzie? I se păru că vede în dreptul perdelei de muselină albă a unei ferestre o siluetă gingaşă care, în timp ce el se depărta, îi făcea un ultim semn de adio.

XIII. Străbătând Transvaal-ul

Ajungând la Potchefstrom, cei patru călători aflară că un tânăr cafru ― ale cărui semnalmente erau cele ale lui Matakit ― trecuse în ajun prin oraş. Era o împrejurare fericită pentru succesul expediţiei lor. Dar urmărirea avea să dureze mult, fără îndoială, pentru că fugarul îşi procurase acolo o trăsurică uşoară cu două roţi, trasă de un struţ, şi avea să fie greu să-l ajungă din urmă.

În adevăr, nu există alergători mai buni, mai rezistenţi şi mai rapizi decât aceste păsări.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.